Obicei introdus ulterior în Legea mozaică, potrivit căruia un bărbat se căsătorea cu văduva fratelui său dacă acesta murea fără să aibă fii. Copiii care se nășteau din această căsătorie erau considerați urmașii celui decedat. Această căsătorie este numită și levirat. (Ge 38:8; De 25:5)