Acest termen se referă la o serie de manuscrise care conțin primele cinci cărți ale Bibliei, singurele cărți ale Scripturilor pe care samaritenii le considerau sfinte. (Vezi SAMARITENI.) Pentateuhul samaritean nu este o traducere a Pentateuhului ebraic, ci o transliterare a lui în alfabetul samaritean, care era o variantă a alfabetului ebraic antic. În text au fost folosite și unele expresii idiomatice samaritene.

Cele mai vechi manuscrise disponibile ale Pentateuhului samaritean datează din secolele al IX-lea și al XI-lea e.n. Totuși, originile lui sunt mult mai vechi. Unii erudiți estimează că el a fost realizat cândva între secolele al IV-lea și al II-lea î.e.n. Copii ale acestor manuscrise au fost transmise de samariteni de la o generație la alta, independent de cele realizate de copiștii evrei.

Pentateuhul samaritean este util deoarece conține unele redări care diferă de cele din textul ebraic masoretic, dar concordă cu redările din alte manuscrise, cum ar fi Septuaginta. Uneori, aceste diferențe ajută la înțelegerea mai clară a anumitor versete biblice. De exemplu, în Ge 4:8, Pentateuhul samaritean, precum și alte traduceri vechi conțin cuvintele: „Hai să mergem pe câmp!”. Însă aceste cuvinte nu apar în manuscrisele ebraice disponibile. (Pentru mai multe informații cu privire la Pentateuhul samaritean, vezi nota de studiu de la Ioa 4:20.)