Cuvânt ce provine dintr-un termen ebraic care înseamnă „a se odihni”, „a înceta (o activitate)”. Sabatul este a șaptea zi a săptămânii din calendarul evreiesc; el începe vinerea, la apusul soarelui, și se termină sâmbăta, la apusul soarelui. Și alte zile de sărbătoare erau considerate sabaturi, precum și fiecare al 7-lea și al 50-lea an. În sabat nu trebuia să se efectueze nicio activitate, cu excepția serviciului pe care îl făceau preoții la sanctuar. În anii sabatici, israeliților le era interzis să cultive pământul și să facă presiuni asupra conaționalilor lor ca să-și plătească datoriile. Cerințele Legii mozaice privitoare la sabat erau rezonabile, însă conducătorii religioși au adăugat tot mai multe restricții, astfel că în zilele lui Isus era foarte greu ca oamenii să respecte sabatul. (Ex 20:8; Le 25:4; Lu 13:14-16; Col 2:16)