Strângerea a ceea ce secerătorii sau culegătorii lăsau în urma lor intenționat sau neintenționat. Legea mozaică le poruncea israeliților să nu secere de tot marginile ogoarelor și să nu culeagă toate măslinele sau toți strugurii. Dumnezeu le dăduse săracilor, celor năpăstuiți, locuitorilor străini, precum și orfanilor de tată și văduvelor dreptul să strângă ceea ce rămânea după seceriș sau după cules. (Rut 2:7)