Salt la conţinut

Salt la cuprins

Aerul curat şi razele soarelui – „Antibiotice” naturale?

Aerul curat şi razele soarelui – „Antibiotice” naturale?

LA JUMĂTATEA secolului al XX-lea, când oamenii de ştiinţă au descoperit antibioticele de sinteză, doctorii au sperat că noile medicamente aveau să contribuie la eliminarea anumitor boli. La început, ele păreau să acţioneze pe măsura aşteptărilor. Totuşi, folosirea lor pe scară largă a dus în cele din urmă la apariţia bacteriilor rezistente la antibiotice.

În dorinţa de a găsi noi arme împotriva infecţiilor, unii oameni de ştiinţă reanalizează metodele folosite în trecut pentru ţinerea sub control a bolilor. Una dintre ele presupune valorificarea beneficiilor pe care razele soarelui şi aerul curat le au asupra sănătăţii.

O lecţie din trecut

În Anglia, în secolele trecute, mai multe persoane au susţinut că razele soarelui şi aerul curat au proprietăţi curative. Medicul John Lettsom (1744-1815) le recomanda copiilor bolnavi de tuberculoză (TBC) aer de mare şi cure de soare. În 1840, chirurgul George Bodington a observat că cei care lucrau în aer liber, precum agricultorii, plugarii şi păstorii, nu se îmbolnăveau, în general, de TBC. În schimb, cei care îşi petreceau majoritatea timpului în interior păreau mai predispuşi la contractarea bolii.

Florence Nightingale (1820-1910) a devenit celebră datorită inovaţiilor aduse în domeniul asistenţei medicale în timp ce îi îngrijea pe soldaţii britanici răniţi în Războiul din Crimeea. Iată cum gândea ea: „Cui nu i s-a întâmplat să intre în dormitorul unei persoane . . . noaptea sau dimineaţa, înainte de deschiderea ferestrelor, şi să-şi dea seama că aerul este închis şi urât mirositor?”. Ea recomanda ca aerul din camera pacientului să fie păstrat la fel de proaspăt ca aerul de afară, bineînţeles fără a înfrigura pacientul. Ea a adăugat: „Din experienţa mea cu bolnavii am observat că, imediat după nevoia bolnavului de aer curat, se află nevoia de lumină, . . . şi nu orice fel de lumină, ci lumina directă a soarelui”. De asemenea, la acea vreme, mulţi credeau că expunerea lenjeriei de pat şi a îmbrăcăminţii la soare contribuia la ocrotirea sănătăţii.

Ştiinţa a progresat din anii 1800 încoace, totuşi studiile moderne au dus la concluzii similare. De exemplu, în urma unui studiu efectuat în 2011 în China s-a descoperit că, în rândul studenţilor care locuiesc în camere de cămin aglomerate, slab ventilate, „incidenţa infecţiilor respiratorii este mai ridicată”.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), ventilaţia naturală, care constă în a permite aerului de afară să pătrundă în clădire, are un rol important în ţinerea sub control a infecţiilor. De fapt, în îndrumările publicate în 2009, OMS încuraja folosirea ventilaţiei naturale în centrele medicale ca măsură eficientă de reducere a riscului infecţiilor. *

„Toate bune şi frumoase, dar ce dovezi ştiinţifice avem?”, aţi putea spune. „Cum pot razele soarelui şi aerul să prevină infecţiile?”

Dezinfectanţi naturali

Studiile efectuate într-o locaţie a Ministerului Apărării al Marii Britanii furnizează câteva răspunsuri. Oamenii de ştiinţă implicaţi în proiect au încercat să afle cât timp aerul ar rămâne periculos dacă deasupra Londrei ar fi lansată o armă biologică. Pentru a determina viabilitatea agenţilor patogeni eliberaţi în aer, cercetătorii au pus bacterii E. coli pe pânze de păianjen, pe care le-au ţinut în aer liber. Experimentul a fost realizat în timpul nopţii, deoarece se ştie că lumina soarelui ucide aceste bacterii. Care au fost rezultatele?

În două ore aproape toate bacteriile au murit. Însă, când au fost ţinute într-o cutie închisă, în acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii de temperatură şi umiditate, majoritatea bacteriilor erau în viaţă chiar şi după cele două ore. De ce? Este clar că în aerul de afară există ceva care omoară germenii. Acest „ceva” nu a fost identificat încă. Totuşi, cercetătorii cred că este vorba despre un compus care se formează în mod natural în aerul liber şi „acţionează ca dezinfectant natural împotriva agenţilor patogeni sau a germenilor din atmosferă”.

Lumina solară are şi ea proprietăţi dezinfectante. Potrivit publicaţiei Journal of Hospital Infection, „majoritatea microbilor care cauzează infecţii transmisibile pe calea aerului nu tolerează lumina soarelui”.

Cum puteţi beneficia de aceste informaţii? Aţi putea petrece timp în aer liber, expunându-vă cu moderaţie la soare şi respirând aer curat. Nu veţi avea decât de câştigat!

^ par. 8 Din cauza anumitor factori, precum calitatea aerului exterior, zgomotul, normele de prevenire a incendiilor şi siguranţa în clădire, ar putea fi de dorit ca ferestrele să nu rămână deschise.