ÎNCONJURAT de piscuri semețe, acoperite de zăpadă, Kârgâzstanul se află în inima Asiei Centrale și se învecinează cu Kazahstanul, Uzbekistanul, Tadjikistanul și China. Aproape 90% din relieful țării este muntos, Kârgâzstanul mândrindu-se cu cel mai înalt vârf (7 439 m) al munților Tian Shan. Pădurile acoperă aproximativ 4% din suprafața țării, una dintre cele mai mari păduri naturale de nuci din lume aflându-se aici.

Kârgâzii sunt oameni ospitalieri și respectuoși. Ei folosesc pronumele de politețe când i se adresează unei persoane mai în vârstă, obișnuind să-i ofere acesteia locul într-un mijloc de transport public, precum și cel mai de seamă loc la masă.

Familiile au, în general, trei sau mai mulți copii. De obicei, fiul cel mai mic rămâne în casa părintească și după căsătorie, îngrijindu-și părinții la bătrânețe.

 Fetele sunt învățate de la o vârstă fragedă abilități practice pentru a fi bune gospodine. La vârsta adolescenței, ele sunt deja capabile să se ocupe de o gospodărie. De obicei, pentru mireasă se pregătește o zestre, care poate include lenjerii de pat, diverse articole de îmbrăcăminte și un covor lucrat manual. Mirele plătește prețul de mireasă în bani și în animale.

Cu ocazia sărbătorilor și a înmormântărilor, se taie o oaie sau un cal. Animalul este apoi tranșat, fiecărei persoane fiindu-i rezervată o anumită bucată de carne. Oaspeții primesc câte o porție în funcție de vârstă și de poziție; și la baza acestei tradiții stă respectul. Apoi se servește o mâncare tradițională, beșbarmaq, care se mănâncă cu mâna.