1. Care este cea mai înaltă formă de iubire și de ce? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

IEHOVA este Sursa iubirii. (1 Ioan 4:7) Iubirea bazată pe principii drepte este cea mai înaltă formă de iubire. Când se referă la ea, Biblia folosește cuvântul grecesc agápē. Deși nu exclude afecțiunea și atașamentul, această iubire se caracterizează în primul rând prin acțiuni neegoiste, care urmăresc binele altora. Într-o lucrare de referință se spune că agápē „poate fi percepută numai din acțiunile pe care le determină”. Această formă de iubire ne motivează să le facem bine altora. Ea ne aduce bucurie și dă sens vieții noastre.

2, 3. Cum a manifestat Iehova iubire neegoistă față de omenire?

² Iehova i-a iubit pe oameni chiar înainte de a-i crea pe Adam și pe Eva. Când a creat pământul, el a vrut ca acesta să fie locuința veșnică a familiei umane, un loc unde oamenii nu doar să trăiască, ci și să se bucure din plin de viață. Iehova a făcut toate acestea spre folosul nostru, nu al său. Mai mult decât atât, el a manifestat iubire neegoistă binecuvântându-și copiii pământești cu perspectiva vieții veșnice în Paradisul pe care îl pregătise pentru ei.

 ³ După ce Adam și Eva au păcătuit, Iehova a luat măsuri pentru a-i răscumpăra pe viitorii urmași ai celor doi oameni neascultători, convins fiind că unii dintre descendenții lor vor fi mișcați de iubirea pe care le-a arătat-o. Aceasta a fost expresia supremă a iubirii sale neegoiste față de omenire. (Gen. 3:15; 1 Ioan 4:10) De fapt, când Dumnezeu a promis că va trimite un Salvator, răscumpărarea era ca și plătită. Aproape 4 000 de ani mai târziu, Iehova a făcut marele sacrificiu de a-l oferi pe Fiul său unic-născut drept jertfă în folosul omenirii. (Ioan 3:16) Îi suntem profund recunoscători lui Iehova pentru iubirea sa!

4. De ce putem spune că oamenii imperfecți pot manifesta iubire neegoistă?

⁴ Și noi putem manifesta iubire neegoistă deoarece Dumnezeu ne-a creat „după chipul său”. Cu toate că uneori ne este greu să manifestăm iubire din cauza păcatului moștenit, nu înseamnă că este imposibil. Abel a arătat că îl iubea pe Dumnezeu oferindu-i în mod dezinteresat ce avea mai bun. (Gen. 4:3, 4) Noe a manifestat iubire neegoistă față de semenii săi predicând zeci de ani mesajul lui Dumnezeu chiar dacă niciun om nu a reacționat favorabil. (2 Pet. 2:5) Avraam a pus iubirea pentru Dumnezeu mai presus de propriile sentimente când i s-a poruncit să-și jertfească fiul. (Iac. 2:21) Asemenea acestor bărbați fideli, vrem să manifestăm iubire, indiferent de dificultățile cu care ne confruntăm.

5. Cum putem arăta că iubirea noastră este sinceră?

⁵ Potrivit Bibliei, iubirea sinceră se manifestă „cu fapta și cu adevărul”, nu cu vorba, sau cu limba. (1 Ioan 3:18) Înseamnă aceasta că nu ne putem exprima iubirea prin cuvinte? Câtuși de puțin! (1 Tes. 4:18) Mai degrabă, înseamnă că iubirea noastră nu trebuie să se limiteze la cuvinte, îndeosebi când situația pretinde să facem ceva concret. De exemplu, dacă unui frate de credință îi lipsesc lucrurile de strictă necesitate, nu este suficient să-i adresăm câteva cuvinte de încurajare. (Iac. 2:15, 16) În mod asemănător, iubirea pentru Iehova și pentru semeni ne impulsionează nu numai să-l rugăm pe Dumnezeu ‘să scoată lucrători la seceriș’, ci și să luăm parte din plin la lucrarea de predicare. (Mat. 9:38)

6, 7. a) Ce este iubirea „fără ipocrizie”? b) Dați câteva exemple de iubire falsă.

⁶ Apostolul Ioan a scris că trebuie să iubim „cu fapta și cu adevărul”. Prin urmare, iubirea noastră trebuie să fie „fără ipocrizie”. (Rom. 12:9; 2 Cor. 6:6) Aceasta înseamnă să nu încercăm să părem altceva decât suntem în realitate, ca și cum am purta o mască. Dar poate că ne întrebăm: Există și iubire ipocrită? Nu, nu există. Aceasta nu poate fi numită iubire, ci este o imitație fără valoare.

⁷ Să analizăm câteva exemple de iubire falsă. În grădina Edenului, Satan a pretins că era interesat de binele Evei. Dar acțiunile sale au fost egoiste și ipocrite. (Gen. 3:4, 5) Ahitofel, care a trăit pe timpul regelui David, a dovedit că era prieten cu acesta doar din interes. Când s-a ivit ocazia să obțină ceva, el l-a trădat pe rege. (2 Sam. 15:31) În mod asemănător astăzi, apostații și alte persoane care provoacă dezbinare în congregație folosesc „cuvinte mieroase și vorbiri măgulitoare” pentru a lăsa impresia că vor binele altora, însă, în realitate, ei au o motivație egoistă. (Rom. 16:17, 18)

8. Ce întrebare ar trebui să ne punem?

⁸ Iubirea ipocrită este o denaturare a  iubirii divine, caracterizate prin sacrificiu de sine. Chiar dacă oamenii pot fi înșelați de această manifestare dezgustătoare, Iehova nu poate fi înșelat. De fapt, Isus a spus că ipocriții vor fi pedepsiți „cu toată asprimea”. (Mat. 24:51) Bineînțeles, ca slujitori ai lui Iehova nu vrem ca iubirea noastră să fie ipocrită. Totuși, este bine să ne întrebăm: Manifest întotdeauna o iubire autentică, fără nicio urmă de egoism sau înșelătorie? În continuare vom analiza nouă modalități prin care putem manifesta iubire „fără ipocrizie”.

9. Ce ne va îndemna iubirea sinceră să facem?

⁹ Să slujim cu bucurie când nu suntem văzuți de alții. Trebuie să fim dispuși să le facem bine fraților noștri „în ascuns”, adică fără ca alții să afle vreodată. (Citește Matei 6:1-4.) Anania și Safira n-au procedat așa. Deoarece au vrut să atragă atenția asupra lor, ei au spus cu nerușinare că au donat o sumă mai mare și au fost aspru pedepsiți pentru ipocrizia lor. (Fap. 5:1-10) Dar, dacă ne iubim sincer frații, vom face cu bucurie fapte de bunătate față de ei fără a ne dori ca alții să afle sau să ne laude. În acest sens, putem învăța de la frații care ajută Corpul de Guvernare să pregătească hrana spirituală. Deoarece vor să rămână anonimi, ei nu atrag atenția asupra lor și nu le spun altora la ce materiale au lucrat.

10. Cum putem să le arătăm onoare altora?

¹⁰ Să ne arătăm onoare unii altora. (Citește Romani 12:10.) Isus le-a arătat onoare apostolilor făcând cel mai umil serviciu pentru ei. (Ioan 13:3-5, 12-15) Poate că trebuie să facem eforturi pentru a manifesta umilința de care a dat dovadă Isus. Nici apostolii n-au înțeles pe deplin gestul lui Isus înainte de a primi spirit sfânt. (Ioan 13:7) Demonstrăm că îi onorăm pe alții dacă nu ne considerăm superiori datorită instruirii, posibilităților materiale sau privilegiilor primite în serviciul lui Iehova. (Rom. 12:3) Și, în loc să-i invidiem pe cei ce primesc laude pentru un anumit lucru, este mai bine să ne bucurăm cu ei, chiar dacă considerăm că merităm să ni se arate aceeași onoare sau chiar dacă am contribuit și noi la realizarea acelui lucru.

11. De ce laudele pe care le adresăm altora trebuie să fie sincere?

¹¹ Să-i lăudăm pe frații noștri cu sinceritate. Trebuie să căutăm ocazii de a ne lăuda unii pe alții deoarece cuvintele de laudă sunt bune „pentru zidire”. (Ef. 4:29) Totuși, și în această privință este nevoie de sinceritate. În caz contrar, am putea să-i măgulim pe unii sau să ne eschivăm când ar trebui să le dăm sfaturi. (Prov. 29:5) A lăuda pe cineva când este de față, dar a-l critica apoi pe la spate este o dovadă de ipocrizie. Apostolul Pavel nu a căzut în această capcană, ci a dat un excelent exemplu în ce privește manifestarea iubirii sincere. De exemplu, el i-a lăudat cu sinceritate pe creștinii din Corint cu privire la unele aspecte legate de conduita lor. (1 Cor. 11:2) Dar, când acțiunile lor au lăsat de dorit, el le-a explicat cu blândețe și în mod clar unde greșeau. (1 Cor. 11:20-22)

12. Cum putem manifesta o iubire sinceră când suntem ospitalieri?

¹² Să fim ospitalieri. Iehova ne poruncește să fim generoși cu frații și cu surorile noastre. (Citește 1 Ioan 3:17.) Totuși, trebuie să facem aceasta cu o motivație corectă, nu din interes. Este bine să ne întrebăm: Sunt ospitalier doar cu prietenii apropiați, cu cei ce au privilegii în congregație sau cu cei care ar putea să se  revanșeze în vreun fel față de mine? Sau, dimpotrivă, caut ocazii de a fi generos față de frații și de surorile pe care nu le cunosc bine sau care n-au cu ce să mă răsplătească? (Luca 14:12-14) De asemenea, să presupunem că un colaborator creștin ajunge să se confrunte cu lipsuri din cauza unor decizii neînțelepte sau nu este recunoscător pentru ospitalitatea pe care i-am arătat-o. Într-o asemenea situație este bine să aplicăm sfatul: „Fiți ospitalieri unii cu alții, fără să murmurați”. (1 Pet. 4:9) Dacă urmăm acest sfat, vom fi fericiți deoarece am oferit cu o motivație corectă. (Fap. 20:35)

13. a) Când ar putea fi dificil să-i ajutăm pe cei slabi? b) Ce putem face în mod concret pentru a-i ajuta?

¹³ Să-i sprijinim pe cei slabi. Sinceritatea iubirii noastre poate fi pusă la încercare de porunca biblică de ‘a-i sprijini pe cei slabi și de a fi îndelung răbdători față de toți’. (1 Tes. 5:14) Deși, cu timpul, majoritatea celor slabi devin tari în credință, unii au nevoie de mai multă răbdare și de sprijin. Aceasta ar putea presupune să le împărtășim unele idei încurajatoare din Biblie, să ne programăm cu ei în lucrarea de predicare sau să ne facem timp să-i ascultăm. Astfel, în loc să considerăm că un frate de credință este „tare” sau „slab”, trebuie să recunoaștem că toți avem și puncte tari, și puncte slabe. Însuși apostolul Pavel a recunoscut că avea puncte slabe. (2 Cor. 12:9, 10) De aceea, cu toții avem nevoie de sprijinul fraților noștri.

14. Ce trebuie să fim dispuși să facem pentru a păstra pacea cu frații noștri?

¹⁴ Să facem pace. Noi facem tot ce depinde de noi pentru a păstra pacea cu frații noștri, chiar și atunci când considerăm că am fost greșit înțeleși sau că ni s-a făcut o nedreptate. (Citește Romani 12:17, 18.) Dacă ne cerem scuze în mod sincer, putem vindeca sentimentele rănite. De exemplu, în loc să zicem: „Îmi pare rău că te simți așa”, ne-am putea recunoaște partea de vină spunând: „Îmi pare rău că vorbele mele te-au rănit”. Este deosebit de important să păstrăm pacea în căsnicie. Un soț și o soție n-ar trebui ca, atunci când sunt în public, să lase impresia că se iubesc, iar în particular să se rănească recurgând la tratamentul tăcerii, la cuvinte tăioase sau la violență fizică.

15. Cum putem demonstra că am iertat cu adevărat?

¹⁵ Să ne iertăm cu mărinimie. Iertăm dacă trecem cu vederea o jignire și nu nutrim resentimente. ‘Suportându-ne unii pe alții în iubire’ și străduindu-ne ‘să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’, îi putem ierta cu mărinimie pe cei care, probabil, nu și-au dat seama că ne-au jignit. (Ef. 4:2, 3) Ca să iertăm cu adevărat, trebuie să ne controlăm gândirea pentru a „nu ține cont de răul suferit”.  (1 Cor. 13:4, 5) Dacă am nutri resentimente, ne-am pune în pericol relațiile nu doar cu frații și surorile noastre, ci și cu Iehova. (Mat. 6:14, 15) De asemenea, putem demonstra că i-am iertat cu sinceritate pe cei ce ne-au greșit, rugându-ne pentru ei. (Luca 6:27, 28)

16. Cum trebuie să considerăm responsabilitățile primite în serviciul lui Iehova?

¹⁶ Să renunțăm la avantajele personale. Când primim o responsabilitate în serviciul lui Iehova, putem demonstra că iubirea noastră este sinceră dacă ‘nu căutăm folosul personal, ci folosul altuia’. (1 Cor. 10:24) De exemplu, la congresele noastre, oamenii de ordine au acces în sală înainte de ora la care poate să intre publicul. În loc să ocupe cele mai bune locuri pentru ei și pentru membrii familiei lor, mulți dintre acești frați aleg să stea în locuri mai puțin convenabile din sectorul repartizat lor. Renunțând la unele avantaje personale, ei demonstrează că au o iubire neegoistă. Cum poți imita exemplul lor?

17. Dacă cineva a comis un păcat grav, ce îl va îndemna iubirea sinceră să facă?

¹⁷ Să mărturisim păcatele ascunse și să renunțăm la ele. Unii creștini care au comis un păcat grav încearcă să-l ascundă pentru a evita situațiile stânjenitoare sau pentru a nu-i dezamăgi pe alții. (Prov. 28:13) Totuși, o asemenea conduită trădează lipsă de iubire, dăunându-le atât celui ce a păcătuit, cât și altora. Ea poate să împiedice acțiunea spiritului lui Dumnezeu și să pună în pericol pacea întregii congregații. (Ef. 4:30) Iubirea sinceră îi îndeamnă pe creștinii care au comis păcate grave să le vorbească bătrânilor pentru ca aceștia să le ofere ajutorul de care au nevoie. (Iac. 5:14, 15)

18. Cât de importantă este iubirea sinceră?

¹⁸ Iubirea este cea mai importantă calitate. (1 Cor. 13:13) Cei ce o manifestă se identifică drept continuatori ai lui Isus și îl imită pe Iehova, Sursa iubirii. (Ef. 5:1, 2) Pavel a scris: „Dacă . . . n-aș avea iubire, nu sunt nimic”. (1 Cor. 13:2) Să continuăm deci să arătăm iubire, nu numai „cu vorba”, ci și „cu fapta și cu adevărul”!