A AVUT LOC cu adevărat acest eveniment despre care vorbeşte Biblia? A existat un moment când oamenii au început să vorbească limbi diferite? Unii iau în derâdere relatarea biblică despre apariţia şi răspândirea limbilor. Potrivit autorului unei cărţi, „legenda despre Turnul Babel este una dintre cele mai absurde poveşti spuse vreodată“. Chiar şi un rabin a numit-o „o încercare naivă de a explica originea popoarelor“.

De ce nu acceptă unii relatarea despre Turnul Babel? Deoarece aceasta contrazice unele teorii despre originea limbilor. De exemplu, unii erudiţi sunt de părere că principalele grupuri de limbi n-au apărut brusc, ci au evoluat dintr-o „limbă-mamă“. Alţii consideră că mai multe limbi străvechi s-au dezvoltat independent, parcurgând mai multe etape, de la câteva sunete nearticulate la o structură complexă. Aceste teorii contradictorii, precum şi altele asemănătoare, i-au determinat pe mulţi să adopte punctul de vedere exprimat de profesorul Tecumseh Fitch în cartea The Evolution of Language: „Deocamdată nu avem răspunsuri pe deplin satisfăcătoare“.

Ce au descoperit arheologii şi alţi cercetători cu privire la originea şi evoluţia limbilor? Confirmă descoperirile lor vreuna dintre teoriile specialiştilor sau, dimpotrivă, susţin relatarea despre Turnul Babel? Pentru început să vedem ce spune relatarea biblică.

Biblia arată că limba oamenilor a fost încurcată „în ţara Şinearului“, numită mai târziu Babilonia, iar de aici oamenii s-au împrăştiat pe tot pământul (Geneza 11:2). Când a avut loc acest eveniment? Potrivit Bibliei, populaţia pământului ‘a fost împărţită’ în zilele lui Peleg, care s-a născut  cu aproape 250 de ani înainte de Avraam. Prin urmare, evenimentele de la Turnul Babel au avut loc, după cât se pare, cu aproximativ 4 200 de ani în urmă (Geneza 10:25; 11:18–26).

Unii oameni de ştiinţă au lansat ipoteza că limbile moderne provin dintr-o limbă comună, numită limbă-mamă, despre care cred că era vorbită acum 100 000 de ani. * Alţii susţin că limbile actuale au evoluat din câteva limbi-bază, care erau vorbite cu cel puţin 6 000 de ani în urmă. Dar cum reuşesc lingviştii să reconstituie limbile care au dispărut? În revista americană Economist se spune: „Acest lucru este extrem de greu. Spre deosebire de biologi, lingviştii nu dispun de fosile care să le ofere informaţii despre trecut“. Revista explică în continuare că specialiştii în lingvistică diacronică formulează concluzii pe baza unor „raţionamente deductive“.

Totuşi, se poate vorbi despre existenţa unor „fosile lingvistice“. Ce sunt acestea şi ce dezvăluie ele despre originea limbilor? În The New Encyclopædia Britannica se spune: „Cele mai vechi vestigii de limbă scrisă, care sunt şi singurele fosile lingvistice pe care omul poate spera să le găsească, datează de cel mult patru sau cinci mii de ani“. Unde au descoperit arheologii aceste „fosile lingvistice“, sau „vestigii de limbă scrisă“? În Mesopotamia inferioară, regiune în care se afla în vechime Şinearul. * Prin urmare, dovezile concrete de care dispunem confirmă faptele consemnate în Biblie.

Relatarea biblică spune că, la Babel, Dumnezeu ‘a încurcat limba [oamenilor] ca să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia’ (Geneza 11:7). Drept urmare, constructorii „au încetat să mai construiască oraşul“ Babel şi au fost împrăştiaţi „pe toată faţa pământului“ (Geneza 11:8, 9). Aşadar, Biblia nu spune că toate limbile moderne provin din aceeaşi „limbă-mamă“, ci vorbeşte despre apariţia bruscă a câtorva limbi noi. După cât se pare, aceste limbi erau pe deplin dezvoltate, dându-le vorbitorilor posibilitatea să-şi exprime gândurile şi sentimentele. În plus, fiecare limbă se deosebea de celelalte.

Dar ce putem spune despre grupurile de limbi actuale? Prezintă ele asemănări sau deosebiri fundamentale? Lera Borodiţchi, specialistă în ştiinţe cognitive, a scris: „Pe măsură ce lingviştii pătrund mai adânc în universul limbilor (în jur de 7 000, dintre care doar o mică parte au fost analizate), apar numeroase deosebiri imprevizibile“. Într-adevăr, deşi limbile şi dialectele unei familii de limbi, cum ar fi cantoneza şi hakka, vorbite în sudul Chinei, prezintă numeroase asemănări, ele se deosebesc fundamental de limbile şi dialectele altei familii de limbi, cum ar fi catalana occidentală sau valenciana, vorbite în Spania.

Limbile reflectă gândirea oamenilor şi descriu lumea înconjurătoare: culoarea, cantitatea, locul sau direcţia. De exemplu, vorbitorul unei limbi spune: „Pe mâna ta dreaptă este un gândăcel“, în vreme ce vorbitorul altei limbi exprimă această  idee astfel: „Pe mâna ta sud-vestică este un gândăcel“. Aceste diferenţe ar putea crea confuzie. Nu este de mirare de ce constructorii Turnului Babel n-au mai putut continua proiectul la care lucrau.

Cum era limba vorbită de primii oameni? Biblia arată că primul om, Adam, a creat cuvinte noi când le-a pus nume animalelor (Geneza 2:20). De asemenea, el a compus o poezie în care şi-a exprimat sentimentele faţă de soţia sa. La rândul ei, Eva a explicat foarte clar ce poruncă le dăduse Dumnezeu şi care erau consecinţele dacă nu ascultau de El (Geneza 2:23; 3:1–3). Aşadar, prima limbă le-a permis oamenilor să comunice orice, precum şi să-şi exprime sentimentele într-un limbaj poetic.

Când limba a fost încurcată la Babel, oamenii n-au mai putut să-şi unească forţele fizice şi intelectuale. Cu toate acestea, noile limbi au avut, la fel ca prima limbă, o structură complexă. În secolele care au urmat, oamenii au construit oraşe înfloritoare, au condus armate puternice şi au făcut comerţ la nivel internaţional (Geneza 13:12; 14:1–11; 37:25). Ar fi putut progresa ei atât de mult dacă n-ar fi avut un vocabular bogat şi o gramatică complexă? Potrivit Bibliei, prima limbă a oamenilor şi limbile apărute la Babel au fost limbi complexe, nu nişte grohăieli sau mârâieli primitive.

Cercetările recente susţin această concluzie. În The Cambridge Encyclopedia of Language se spune: „Fiecare cultură analizată, oricât de «primitivă» ar fi din punct de vedere cultural, a dovedit că are o limbă pe deplin dezvoltată, cu o structură la fel de complexă ca a limbilor vorbite de naţiunile pe care le numim «civilizate»“. În mod asemănător, în cartea The Language Instinct, Steven Pinker, profesor la Universitatea Harvard, afirmă: „În domeniul limbilor nu există o epocă de piatră“.

Am văzut cât de vechi sunt „fosilele“ lingvistice şi unde s-au găsit ele, ce deosebiri majore există între grupurile de limbi şi cât de complexe au fost limbile vorbite în vechime. Aşadar, ce concluzie logică se impune? Mulţi au ajuns la concluzia că relatarea biblică despre evenimentele care au avut loc la Turnul Babel este o explicaţie pe deplin credibilă.

Biblia ne spune că Iehova Dumnezeu a încurcat limbile oamenilor la Turnul Babel deoarece aceştia s-au răzvrătit împotriva lui (Geneza 11:4–7). Totuşi, el a promis că le va da „popoarelor o limbă pură, pentru ca toate să cheme numele lui Iehova, ca să-i slujească umăr la umăr“ (Ţefania 3:9). Această „limbă pură“, adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, uneşte oameni de pe tot pământul. Este logic să credem că, în viitor, Dumnezeu le va da din nou oamenilor o limbă comună printr-un proces invers celui care a dus la încurcarea limbilor la Turnul Babel.