CE SPUN UNII OAMENI

Există diferite convingeri cu privire la cer și la rolul acestuia.

• Mulți creștini probabil că sunt de acord cu ceea ce se spune în New Catholic Encyclopedia, care descrie cerul drept „locuința supremă și definitivă a celor binecuvântați care mor în Domnul”.

• Iudaismul se concentrează mai mult asupra vieții prezente decât asupra vieții de apoi, afirmă rabinul Bentzion Kravitz. Totuși, el este de părere că „în cer sufletul se bucură de cea mai mare plăcere posibilă – o percepere a divinității și un sentiment de apropiere de Dumnezeu mai intense decât înainte”. Kravitz recunoaște însă că, „deși conceptul de cer face parte din doctrina iudaică, Tora vorbește foarte puțin despre el”.

• Budiștii și hindușii cred că există mai multe domenii spirituale cerești. Cerul constituie o oprire temporară, după care o persoană fie renaște pe pământ, fie accede spre nirvana sau spre starea de Buddha, care reprezintă cel mai înalt nivel spiritual, superior cerului.

• Unii resping orice noțiune religioasă despre cer și consideră că acest concept este pueril și fără sens.

CE ÎNVAȚĂ BIBLIA

În Biblie, termenul „cer” are mai multe sensuri.

• Geneza 1:20 vorbește despre crearea păsărilor, care zboară „deasupra pământului, pe fața întinderii cerurilor”. În acest caz, termenul „ceruri” se referă la atmosfera terestră, cerul vizibil.

• Isaia 13:10 menționează „stelele cerurilor și constelațiile”, ceea ce noi numim spațiul cosmic.

• Biblia vorbește despre ceruri ca fiind ‘locul în care locuiește Dumnezeu’ și spune că îngerii se află și ei „în cer” (1 Regi 8:30; Matei 18:10). Termenii „cer” și „ceruri” nu sunt simple metafore, ci descriu o locuință reală. *

„Privește din cer și uită-te din locașul tău grandios de sfințenie și frumusețe!” (Isaia 63:15)

Biblia nu învață că pământul este pur și simplu o locuință temporară, unde așteptăm să murim și apoi să mergem la cer. Biblia arată clar că moartea nu a făcut parte din scopul inițial al lui Dumnezeu cu privire la oameni. Prezentăm în continuare câteva argumente în acest sens.

• Dumnezeu i-a spus primului cuplu de oameni: „Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul” (Geneza 1:28). Pământul avea să fie locuința permanentă a omului, unde el putea să trăiască veșnic. Primul bărbat și prima femeie aveau să moară numai dacă nu ascultau de Dumnezeu. Din nefericire, ei au ales să nu asculte (Geneza 2:17; 3:6).

• Neascultarea primilor oameni le-a adus moartea atât lor, cât și urmașilor lor (Romani 5:12). A rămas astfel omenirea fără niciun fel de speranță?

• Biblia spune că „potrivit promisiunii [lui Dumnezeu], noi așteptăm ceruri noi și un pământ nou” * (2 Petru 3:13). Prin intermediul Regatului său, Dumnezeu va readuce pământul la starea pe care a avut-o în vedere, „și moartea nu va mai fi” (Revelația 21:3, 4). Se referă aceste cuvinte la viața în cer sau la viața pe pământ? Pentru ca un lucru să nu mai existe, el trebuie să fi existat înainte. Dar moartea nu a existat niciodată în cer. Este logic, așadar, să tragem concluzia că acest verset se referă la ce se va întâmpla pe pământ, locul unde am fost creați să trăim și unde tânjim să fim alături de cei dragi. Biblia mai dezvăluie că morții vor fi readuși la viață și se vor întâlni din nou cu cei dragi (Ioan 5:28, 29).

Mulți oameni au fost încântați să afle ce învață în realitate Biblia cu privire la cer. De pildă, George, un fost catolic, spune: „Învățătura biblică despre viața veșnică pe pământ aduce mângâiere. E mult mai logică decât ideea de a merge la cer”. *

„Cerurile sunt cerurile lui Iehova, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” (Psalmul 115:16)