Biblia spune: „Cei vii sunt conștienți că vor muri, dar cei morți nu sunt conștienți de nimic“ (Eclesiastul 9:5; Psalmul 146:4). Prin urmare, când murim, încetăm să existăm. Morții nu pot să gândească, să acționeze și nici să simtă ceva.

„În țărână te vei întoarce“

 Dumnezeu a explicat ce se întâmplă după moarte când i-a vorbit primului om, Adam, după ce acesta se răzvrătise: „Țărână ești și în țărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Înainte ca Dumnezeu să-l creeze pe Adam „din țărâna pământului“, el nu existase (Geneza 2:7). De aceea, când Adam a murit, s-a întors în țărână și a încetat să existe.

 Același lucru se întâmplă și în prezent cu cei care mor. Iată ce citim în Biblie referitor la oameni și la animale deopotrivă: „Toți au venit din țărână și toți se întorc în țărână“ (Eclesiastul 3:19, 20).

Moartea nu înseamnă neapărat sfârșitul

 Biblia compară adesea moartea cu somnul (Psalmul 13:3; Ioan 11:11–14; Faptele 7:60). O persoană care doarme adânc nu e conștientă de ceea ce se întâmplă în jur. În mod asemănător, morții nu sunt conștienți de nimic. Totuși, Biblia învață că Dumnezeu îi poate trezi pe morți ca și cum i-ar trezi din somn, dându-le din nou viață (Iov 14:13–15). Pentru cei care vor fi înviați de Dumnezeu, moartea nu înseamnă sfârșitul.